La Lega degli Straordinari Gentlemen

By on June 19, 2013

Proiectul Instalart/Obiect/001 inspired by Peroni e una din cele mai pline de superbie inițiative legate de design din ultimii ani. Într-adevăr, seria de designeri de top cărora le-a fost înmânată generoasa temă a anilor ’60 italieni propusă de Peroni este un fel de League of Extraordinary Gentlemen a designului românesc. Veniți de prin toate țările Europei unde activează ca designeri de top, Cei 7 Magnifici români s-au aliniat ca planetele, la vernisajul de la Moire, unde au fost expuse toate obiectele de design propuse de ei. Vladimir Șetran, Marcel Klamer, Ion Șetran, Nicolas Ciuchindel, Mihai Popescu, Ștefan Barutchieff și Sebastian Bârlică au fost vedetele serii, în jurul cărora au gravitat câteva zeci de invitați împătimiți ai designului italian din anii ’60.

Vernisaj Instalart/Obiect/001

Atmosfera de la vernisajul Instalart/Obiect/001

Atmosfera era încărcată de electricitatea pe care numai proximitatea oamenilor extraordinari o procură. Furnicături ușoare, un tremolo al vocilor și senzația de clopot de sticlă fermecat sub care se petrec lucruri fabuloase, foarte departe de logica gri a cotidianului. Pasiunea acestor oameni pentru design este supraomenească. În 10-20 de minute, într-un slalom de doar câteva cristiane am aflat cum:

-          Marcel Klamer a pătruns prin efracție duminica în atelierul de design unde lucra, pentru a desena un obiect a cărui revelație o avusese.

-          Nicolas Ciuchindel s-a gândit săptămâni în șir cum să prindă șuruburi de metal într-un ceas cu carcasă integral din safir. Și a reușit.

Ștefan Barutchieff și Nicolas Ciuchindel

Ștefan Barutchieff și Nicolas Ciuchindel

-          Același Klamer, la 71 de ani, face 200 de flotări în fiecare dimineață, înainte de a se așeza la planșa de lucru, pentru oxigenarea creierului și asigurarea unui flux normal al ideilor.

Marcel Klamer și maestrul său, Vladimir Șetran

Marcel Klamer și maestrul său, Vladimir Șetran

Densitatea de fapte și atitudini extraordinare a fost contrabalansată doar de atmosfera de calm și degajare pe care o creau invitații. Locul în sine, studioul Moire, este în afara timpului, o galerie de design fabuloasă, cu o intimă curte-cu-nuc în care au tronat cele două boxe Cello. Acorduri liniștitoare s-au revărsat din cornul abundenței muzicale by Sebastian Bârlică, în timp ce invitații au socializat și elogiat Instalart/Obiect/001 inspired by Peroni.

Curtea-cu-nuc de la Moire

Curtea-cu-nuc de la Moire

 

Posted in | Tagged , , , , , , , , , | Leave a response

Design de banchete, fotolii din tablă și nave spațiale

By on June 18, 2013

Sebastian Bârlică, Luigi Colani sau Ron Arad sunt trei nume de care orice îndrăgostit de design trebuie să fi auzit. Primul dintre ei, autorul indimenticabilelor boxe Cello, pentru Instalart/Obiect/001 inspired by Peroni este un artist complex, cu lucrări de design interior dar și mobilier de respirație internațională.

Image 012

Sebastian Bârlică

Peroni Nastro Azzurro: Ce înseamnă anii ’60 italieni?

Sebastian Bârlică: În anii ’60 au avut loc primele ediții ale Salonului Internațional de design de la Milano, prilej cu care cei mari mari designeri din toată lumea au ajuns în Italia. Începând de atunci, marile firme de design italiene au început să colaboreze cu cei mai interesanți artiști și designeri din toată lumea, nu doar cu nativi italieni. Italia a fost un mare, un imens magnet pentru designul din toată lumea. Salonul a fost conceput exact din acest motiv, pentru ca italienii să poată recruta ce e mai bun în toată lumea în materie de design.

Peroni Nastro Azzurro: Care sunt elementele definitorii ale bel disegno din anii ’60?

Sebastian: Sunt mai multe: în primul rând funcționalitate și multifuncționalitate. Apăruseră materiale noi care erau la modă: pvc, vinil, rășinile, fibra de sticlă și, mai general, materialele sintetice. Apoi, coloritul era dramatic diferit față de ce fusese înainte și izvora direct din arta pop. Era o frenezie coloristică fără precedent. Se mergea pe forme dinamice, la care se ajungea mai ușor folosind materialele maleabile de care am vorbit.

Peroni Nastro Azzurro: Care ar fi diferența dintre designul italian și cel nordic spre exemplu?

Sebastian: Designul italian nu exclude materialele sintetice, cel nordic merge mai mult pe materiale naturale. În plus, designul nordic are o gamă cromatică proprie, care poate fi imediat recunoscută. E foarte important cum pică lumina la ei acolo, fiind aproape de Cercul Polar. Drept urmare, lucrează pe o paletă coloristică aparte. Personal, mă simt mult mai atașat de designul italian, pentru că am avut contact de mic cu el: prima mea întâlnire cu arhitectura și designul a fost revista Domus, când eram copil.

Peroni Nastro Azzurro: Fă-mi cunoștința unui designer celebru.

Sebastian: Îl admir pe Ron Arad, un designer din Israel cu studiouri în Londra și Milano. Are piese de studio care îmi plac foarte mult. De exemplu, îmi place acest scaun celebru al lui, în care s-a jucat cu niște foi de tablă și a creat elasticitate.

Ron Arad - Well Tempered Chair

Ron Arad – Well Tempered Chair

Îmi mai place foarte mult Luigi Colani. A lucrat cu multe case de desing italiene dar nu este nativ italian. Este spectaculos ca inovație și foarte profund în linii. E considerat un filosof al designului, un tip multidisciplinar, care a studiat de la sculptură la nave spațiale și a făcut design industrial de la pantofi și bijuterii la ambarcațiuni de mari dimensiuni, aeronave și trenuri. E din generația I Maestri italieni, dar este puțin neînțeles. Am citit un interviu cu el în care spunea că se simte demodat pentru că e înaintea tuturor cu 30 de ani.

luigi

Viziune asupra Ferarri a lui Luigi Colani

Peroni Nastro Azzurro: Care e istoria banchetei tale numită Symphila?

Sebastian: E o banchetă pe care am expus-o la Salonul Satelit de Design de la Milano în 2009, cel dedicat oamenilor până în 35 de ani. E o piesă modulară, se pot adăuga sau detașa elemente, se poate merge și în unghi cu ea. E o bancă potrivită pentru un foyer de universitate sau un spațiu muzeal. E concepută pentru timpi mici de stat pe ea și are un rol decorativ pronunțat. Cea mai mare firmă italiană de mobilier stradal, Caimi, a fost interesată de lucrarea mea și m-au invitat să le trimit proiectul după salon. Ei fac tot ce vezi prin aeroporturi în spațiile comune, plus mobilier de birou. Eu nu eram familiarizat cu partea legală a tranzacției și am întârziat foarte mult cu trimiterea, până mi-am dat seama cum trebuie făcut. De fapt, lucrurile erau foarte simple – mi-am dat seama când era prea târziu – trebuia să nu mă panichez și să le fi trimis proiectul fără teamă. Când le-am trimis, deja era prea târziu. E posibil să se fi produs prin Asia pe undeva. La salon, foarte mulți asiatici au fotografiat-o în detaliu, lucru de care am fost avertizați de curatorii salonului. Ei ne-au încurajat să nu avem regrete dacă o să vedem obiectele noastre în câteva luni în Asia. Să ne bucurăm mai degrabă că am fost apreciați.

symphila

Bancheta numită Symphila

Posted in , | Tagged , , , | Leave a response

Cello Speaker | Sebastian Bârlică

By on June 17, 2013

Proiectul Instalart/ Obiect/ 001 Inspired by Peroni are ca sorginte Italia anilor ’60 și istoria mărcii Peroni Nastro Azzurro.

Cello

Experiența marcantă din care a germinat atât dragostea pentru design cât și inspirația în crearea obiectului Cello Speaker este găsirea, în copilărie, a unui vraf de reviste Domus din anii ’60. Revistele au avut un efect copleșitor asupra copilului Bârlică, sădind în el iubirea pentru designul italian al anilor ’60. Inițial, după ce Peroni i-a dat tema de gândire, Sebastian a dat play unei piese italiene și s-a lăsat purtat de val. Curând, i-a încolțit ideea să facă un obiect din sfera audio, și așa a ajuns la boxe. Inițial, a vrut să folosească pâlnia în sine pentru propagarea sunetului pe sistemul cochiliei de melc. În acest scenariu, cu un singur difuzor de spectru larg se poate acoperi o plajă largă de frecvențe.

Cercetările în acest sens sunt însă aproximative, iar Sebastian a trebuit să abandoneze această pistă, propagarea sunetului în cochilie fiind un domeniu pe care nu îl stăpânește și care ar fi luat luni sau poate ani de studiu și experimente. A ales să facă, așa cum spune, “doar o anecdotă, o țâșnire”, să se joace cu forma fără ca ea să aibă o funcționalitate în afara esteticului. Compozitul acrilic folosit este foarte stabil la vibrații, mai stabil decât lemnul sau placajul. În plus, se poate termoforma ușor. Boxele au prevăzute compartimente goale pentru viitoare inserții de tehnologie fără fir, putând foarte bine să devină boxe active cu tehnologie Bluetooth sau AirPlay.

Obiectul este de o mare finețe a formei și el trebuie văzut și ascultat în 3D unde are o viață a lui proprie, o grație și o tensiune neasemuite. Culoarea, un alb Peroni, îi dă eleganță și clasă și îl transformă în vedeta oricărui living.

Posted in | Tagged , | Leave a response

Anniversario Peroni

By on June 14, 2013

Anul acesta, Peroni Nastro Azzurro, berea premium italiană numărul unu în lume, aniversează 50 de ani de eleganță în stil italian prin organizarea Anniversario Peroni, evenimentul care a recreat lumea fascinantă a anilor ’60, o perioadă a viselor împlinite, a eleganței și a stilului. Câteva Vespa și un grup de Fiat și Alfa Romeo din anii ’60 străjuiau intrarea în clubul Fratelli transformat pentru o seară în simeza Instalart/Obiect/001 inspired by Peroni.

Anniversario Peroni_5

Peroni Nastro Azzuro

Anniversario a adunat în Fratelli cei mai frumoși oameni din București, toți îmbrăcați în stilul anilor ’60 italieni, radiind de exuberanță și benessere. Niciodată nu am văzut clubul Fratelli plin cu oameni mai frumoși ca aseară! Aerul vibra literalmente de la atâtea persoane din industriile creative adunate într-un singur loc: designeri, artiști, actori, muzicieni, fotografi și oameni pasionați de povestea din spatele Peroni.

Anniversario_Peroni_6

Cu ocazia festivissimă a sărbătoririi unei jumătăți de secol de Nastro Azzurro, s-au dezvăluit obiectele celor 7 designeri din cel mai important proiect de design românesc din ultimii ani: Instalart/Obiect/001 inspired by Peroni. Pentru o seară, clubul Fratelli s-a transformat din lounge în simeză pentru superbele obiecte de design inspirate de anii ’60 italieni, în jurul cărora au gravitat cu degajare cele câteva sute de invitați. Peroni Diario a stat de vorbă cu fiecare din cei 7 magnifici ai designului românesc și va continua să publice aici discuțiile și gândurile lor despre frumos și despre eleganța liniilor și a formelor italiene.

Desingeri_Instalart_Peroni

Cei șapte designeri din proiectul Instalart/Obiect/001

Seara a culminat cu recitalul preaminunatei trupe Moonlight Breakfast, care a arătat un retro-electro fin, pliat ca o mănușă pe seara cu cod vestimentar Anni Sessanta. Simplu, elegant, autentic. Made in Italy.

Moonlight Breakfast_Anniversario Peroni

Moonlight Breakfast

 

Posted in | Tagged , | 5 Responses

Românul de la Pininfarina

By on June 13, 2013

Joi, 13 iunie, sărbătorim 50 de ani de Peroni Nastro Azzuro, berea premium italiană numărul unu în lume. In cadrul petrecerii Anniversario Peroni vor fi dezvăluite obiectele de design realizate de șapte renumiți designeri și artiști români în cadrul proiectului Instalart/Obiect/001. Peroni Diario a stat de vorbă cu cei 7 magnifici din cadrul proiectului Instalart/Obiect/001 pe care îi vei putea cunoaște în cadrul evenimentului Peroni Anniversario, unde vor vorbi despre lucrările lor.

Ion Șetran este designer senior la Pininfarina Extra și predă la Institutul European de Design din Torino. Excelența în carieră îl recomandă ca pe unul din cei mai titrați designeri de origine română, de aceea scaunul Thales, desenat și executat de el ca parte a proiectului Instalart/Obiect/001 inspirat de Peroni este o sărbătoare pentru designul românesc.

IMG_5624

Peroni Nastro Azzurro: Ce înseamnă bel disegno și linea italiana?

Ion Șetran: Linea italiana înseamnă în primul rând eleganță și o proporție specială a elementelor. Înseamnă și mult umor, dar și inventivitate în stare pură. În anii ‘60 s-a experimentat foarte mult. S-a trecut de la rigoarea anilor ‘50 la o extraordinară libertate de expresie, foarte mult ajutată și de arta plastică și de expresionismul abstract și, în general, de toate manifestările culturale din acea perioadă: film, muzică, etc. Norocul meu a fost că am crescut într-o familie de creatori care au putut să-mi explice diverse lucruri. Revelația mea personală în legătură cu anii ‘60 a fost după ce am văzut filmul Blowup al lui Michelangelo Antonioni, un film foarte puternic, care a influențat toată generația mea și apoi citind și recitind revistele Domus din acei ani.

Peroni Nastro Azzurro: Cum diferă designul auto de cel de produs?

Ion Șetran: La designul auto lucrurile sunt tot timpul aceleași: ai patru roți, parbriz, volume. Nu prea poți inventa din punct de vedere formal nimic. Poți doar interpreta morfologic suprafețele, detaliile și expresivitatea. Designul auto e foarte similar cu desenul de portrete: ai aceleași elemente – nas, ochi, gură – dar o foarte mică linie îți schimbă caracterul portretului sau al mașinii. La designul de produs ești obligat să încerci să schimbi ceva, să reinterpretezi funcționalitatea. În acest moment, se reinterpretează foarte mult design din anii ‘60 și lucrul cel mai important a devenit finisajul și calitatea materialelor folosite. Apar materiale noi, cu proprietăți noi și care dau senzații noi. Valoarea formei în sine începe să pălească și devine mai importantă calitatea suprafețelor. Exemplul este iPhone, un obiect simplu, dreptunghiular cu colțuri rotunjite, dar făcut cu materiale foarte bune și cu un finisaj de extremă calitate.

Peroni Nastro Azzurro: Ce apreciați la designul auto?

Ion Șetran: La designul auto ca și la designul în general, apreciez formele neagresive, care nu se datează. Ferarri este o evoluție a aceleiași forme legată foarte strâns de identitatea Ferarri. Nici un element nu e agresiv la Ferarri, totul are un echilibru și o armonie specială. La polul opus se găsesc tendințele mașinilor franțuzești de a exagera cu desenul în caracterul mașinilor. Când se caută expresie numai din desen, mașina devine agresivă, iar designul ei expiră rapid.

Peroni Nastro Azzurro: Acum, lucrați la divizia de design de produs numită “Extra” de la Pininfarina. Dați-mi exemplul unui proiect care v-a marcat.

Ion Șetran: Un proiect important și foarte încărcat de emoție a fost flacăra Jocurilor Olimpice de la Torino din 2006. Am urmărit proiectarea, construcția dar și instalarea ei. Totul trebuia să fie perfect, să funcționeze, să se aprindă, etc. A fost un proiect foarte intens.

Posted in | Tagged , , , , , | 1 Response

Thales | Ion Șetran

By on June 13, 2013

Joi, 13 iunie, sărbătorim 50 de ani de Peroni Nastro Azzuro, berea premium italiană numărul unu în lume. In cadrul petrecerii Anniversario Peroni vor fi dezvăluite obiectele de design realizate de șapte renumiți designeri și artiști români în cadrul proiectului Instalart/Obiect/001. Scaunul Thales este unul dintre aceste obiecte. Artist: Ion Șetran
ion_setran-proiect
Scaunul Thales a fost expus sub formă de schiță în februarie, iar acum va fi expus și produsul finit. Îl poți vedea astă seară la expoziția din Fratelli, începând cu ora 7. Scaunul este compus din triunghiuri. Ideea inițială a pornit de la un corp de bibliotecă pe structură triunghiulară, care, după ce a fost terminată, „cerea” un scaun cu aceeași structură și idee. Scaunul este bazat pe echilibrul instabil al triunghiurilor dispuse în unghi și înclinate. Rezultatul este aproape un balansoar – se poate obține pe acest scaun o legănare, o “bâțâială controlată”, care lui Ion Șetran îi evocă imediat copilăria în care se legăna pe scaunele de-a pururi descleiate și predispuse, drept urmare, la legănare.
Triunghiurile echilaterale din structura scaunului permit demontarea, iar șezutul este făcut dintr-un material elastic, deformabil, care va permite această mișcare de legănare. Material textil, tablă învelită cu piele, feltru, toval, șezutul se pretează mai multor abordări din punct de vedere al materialelor folosite. Se poate obține, astfel, o imagine mai clasică, mai sportivă sau mai neutră.
Din punctul de vedere al inspirației, scaunul își are sorgintea în geometria ușor recognoscibilă a anilor 60, când, mai ales în vestimentație, structurile erau riguros geometrice: croiurile erau trapezoidale, triunghiulare, conice și se îmbinau savant formând suprafețe și volume avangardiste. Deși își extrage seva și inspirația din designul italian al anilor 60, marea mândrie a autorului, designer la Pininfarina, este că obiectul nu poate fi datat: ar fi putut fi creat acum 50 de ani, acum 10, sau peste 5.

Posted in | Tagged , | Leave a response

Nimic nu se ignoră și nimic nu se uită în Italia

By on June 11, 2013

Joi, 13 iunie, sărbătorim 50 de ani de Peroni Nastro Azzuro, berea premium italiană numărul unu în lume. In cadrul petrecerii Anniversario Peroni vor fi dezvăluite obiectele de design realizate de șapte renumiți designeri și artiști români în cadrul proiectului Instalart/Obiect/001. Peroni Diario a stat de vorbă cu cei 7 magnifici din cadrul proiectului Instalart/Obiect/001 pe care îi vei putea cunoaște în cadrul evenimentului Peroni Anniversario, unde vor vorbi despre lucrările lor.

 

Vladimir Setran este cea mai înaltă statuie de pe Insula Paștelui a designului de la noi. El este cel care a fondat catedra de design de la UNARTE, unde a predat peste 40 de ani. Prin mâinile lui au trecut toți designerii importanți români și, nu în ultimul rând, toți designerii din lineup-ul proiectului Instalart/Obiect/001 inspirat de Peroni. El este Il Maestro!

IMG_5782 (2)

Peroni Nastro Azzuro: V-am răpit de la planșa de desen. La ce lucrați acum?

Vladimir Setran:De câțiva ani, lucrez la o serie de desene pe care le doresc cât mai banale, dar care să reușească să emoționeze. E un ciclu de caiete, de fapt. De anul trecut din februarie și până acum, am mai mult de 20 de caiete pline cu astfel de desene. Am mai avut astfel de teme de lucru. De exemplu, nud de femeie. Pe tema asta am umplut 56 de caiete cu desene.

Peroni Nastro Azzuro: Care e diferența dintre un designer și un desenator sau un pictor?

Vladimir Setran: Pictorul desenează ce vede. Designerul trebuie să se documenteze, să fie educat. Pentru ca un designer să deseneze o bicicletă, trebuie să știe toate bicicletele care s-au făcut până la el. Tot timpul, designerul trebuie să aducă ceva nou.

Peroni Nastro Azzuro:  Dați-mi un exemplu de designer român, fost student de-al dumneavoastră, cu care vă mândriți.

Vladimir Setran: Sunt foarte mulți. De exemplu, un membru al Royal Academy of Arts din Canada este un român, fost student de-al meu, pe nume Alexandru Manu, care e și profesor de design în Toronto și un mare designer.

IMG_5794 (2)

Peroni Nastro Azzuro: Câți designeri v-au trecut prin mâini la UNARTE?

Vladimir Setran:Pe vremea comunismului erau locuri limitate și aveam până în 10 studenți pe an. Acum, sunt mult mai multe locuri și studenți. Eu am terminat pictura. La un moment dat, în 1969, s-a înființat catedra de design, unde am funcționat ca profesor până anul trecut, adică mai bine de 40 de ani. Lupta pe această catedră de design a fost foarte mare. În același timp, Politehnica și Arhitectura își doreau catedra la ei. Noi, UNARTE, eram cei mai mici, aveam 500 de studenți, iar Politehnica avea 22.000. Argumentul decisiv care a tranșat această dispută a fost că designul se referă la om și e pentru om, iar studiul omului se face la Arte Plastice. Un alt lucru care nu se mai știe este ce luptă am dus noi să impunem acest termen, de designer. Comuniștii nu erau de acord cu el, vroiau să fie tradus cumva. Îi spuneau creator de modele, creator de forme industriale, etc. Am avut extrem de multe dispute absurde pe această temă, ani în șir, până am reușit să-l impunem. Totul era acceptat până la termenul de designer.

Peroni Nastro Azzuro: Cum ați resimțit valul designului italian din anii 60?

Vladimir Setran: Norocul meu a fost că soacra mea era italiancă și mi-a făcut abonamente la diverse reviste de arhitectură și design. Erau singurele lucruri prin care puteam afla ce se întâmpla afară. Am și acum toate revistele Domus din acea perioadă. Circulau din mână în mână și era un efort să știu tot timpul unde se află ca să nu se piardă. Italia a făcut în acea perioadă niște salturi extraordinare. Nu numai în design ci și în cinematografie. Filmul a restructurat felul de a gândi și comportamentul oamenilor. E perioada în care a apărut La Dolce Vita, de exemplu. Italia era extrem de efervescentă și în muzică, design și vestimentație. A fost o perioadă fenomenală. Am fost de multe ori în Italia și de fiecare dată m-a uimit cum într-o țară mică, pe o limbă de pământ, sunt atâtea capodopere și toate sunt respectate. Nimic nu se ignoră și nimic nu se uită în Italia. Aceasta este principala calitate a unui popor educat.

Posted in , , | Tagged , , , | Leave a response

La Dolce Vita, Beatles, Rolling Stones, The Speakers…

By on June 10, 2013

De la La Dolce Vita și până acum au trecut mai bine de 50 de ani, însă opera feliniană bate puternic în pieptul artiștilor și a iubitorilor de frumos. Ultimul videoclip al trupei The Speakers spune o poveste similară cu cea din film, la care se adaugă diverse alte influențe. Vicențiu este solistul vocal al trupei și cel care se asigură că toată lumea din trupă se îmbracă impecabil.

3

Peroni Nastro Azzurro: Am revăzut de curând La Dolce Vita și vreau să te întreb cât de mult v-a influențat filmul ultimul vostru clip, Lullaby.

Vicențiu: Filmul îmi place foarte mult – cred că l-am văzut de trei ori, ultima dată relativ recent. Filmul este în opinia mea bazat pe contrastul dintre dorința unui jurnalist de a ajunge în lumea bună și viața cu problemele ei amoroase. Marcello eșuează în încercarea lui de a-și găsi dragostea adevărată și rămâne cu prietenii lui din “înalta societate” cu care petrece mai departe. Căutarea aceasta este valabilă și în ziua de azi, la noi, în București sau aiurea. O vezi la tot pasul. Oamenii visează și își doresc lucruri iar asta face din filmul lui Fellini o operă valabilă tot timpul.

Peroni Nastro Azzurro: Ce părere ai de stylingul din film?

Vicențiu: Sunt fan al anilor ‘60. Pe lângă muzică eu mă ocup și cu styling masculin și îmi extrag multă sevă din anii ‘60. Mi se pare că în vremea aceea costumele și croiurile erau simple, părul era scurt și dat într-o parte, bărbații fumau și purtau un anume fel de ochelari de soare care le accentuau trăsăturile masculine și le puneau în valoare. În paralel, admir fenomenul Beatles, Doors și seria James Bond în anii de început. Toate acestea promovau lucrurile de bun gust, locațiile frumoase, femeile frumoase, stylingul impecabil, atenția la detaliu și șarmul ca instituție. Bărbații erau altfel. Acum sunt mult mai duri, se merge pe formă fizică, pe sală de forță. Uite-te la Daniel Craig în ultimul Bond, e mult prea sângeros, prea dur. Compară-l cu Roger Moore sau cu Sean Connery. Bărbatul anilor ‘60 trebuia să fie un gentleman adevărat, cu mult șarm și o atitudine masculină, high class. Deasemenea, doamnele aveau o feminitate mult mai difuză și mai senzuală. Erau mult mai grațioase și emanau o sexualitate mai ascunsă decât ce vezi astăzi. Mi-a plăcut că oamenii din film, din anii ’60, erau foarte degajați, mult mai degajați decât am ajuns noi să fim azi. Una peste alta, vestea bună este că din ce în ce mai mult atât bărbații cât și femeile adoptă din nou acel stil retro și codul vestimentar redevine important.

Peroni Nastro Azzurro: Stilul retro care v-a marcat și vouă videoclipul la Lullaby…

Vicențiu: Așa e. Ne-am inspirat și din La Dolce Vita cu apariția paparazzilor la avion, dar și din fenomenele Beatles, Rolling Stones sau Doors, toate fiind adevărate revoluții culturale.

Peroni Nastro Azzurro: Ce folosești din arsenalul acesta de styling retro?

Vicențiu: Am fost obișnuit de mic să mă îmbrac frumos. Port destul de multă catifea, papioane, eșarfe și sunt de foarte mult timp un fan al revistei GQ.

Peroni Nastro Azzurro: Știi costumul lui Mastroianni din ultima scenă din La Dolce Vita? Costum alb, cămașă neagră și eșarfă înodată. La genul ăsta de eșarfă te referi?

Vicențiu: Da, exact, îmi amintesc. Îmi place foarte mult outfitul de care spui și, ca idee, prefer eșarfa și papionul în detrimentul cravatei. Sacoul desfăcut și eșarfa lăsată nonșalant să atârne la gât e o idee de outfit pe care o apreciez și cu care nu poți să dai greș prea des. Ce îmi mai plăcea în film erau petrecerile care aveau loc în acei ani. Am fost și eu de câteva ori la acest gen de party, cu oameni frumoși care socializează și se simt bine până dimineață fără să se întâmple neapărat ceva ieșit din comun. Și Peroni a făcut la un moment dat o serie de petreceri private în București în stilul La Doce Vita unde toți își doreau să ajungă și pe care toată lumea le așteaptă să revină.

 

Posted in | Tagged , , , , , | 1 Response

Concorso d’eleganza

By on June 10, 2013

concorso

Pe malul lacului Como, în curtea celui mai italian palazzo cu putință (Villa d’Este) are loc an de an un concurs al eleganței liniilor de design ale mașinilor de epocă și a prototipurilor exotice. Cadrul în care se expun mașinile este  locul perfect pentru visare și romantism automobilistic. Deși este patronat de foarte mult timp de BMW Group, premiul pentru cea mai elegantă mașină i-a revenit anul acesta Bugatti-ului  57SC Atlantic Coupé din 1938, proprietatea lui Ralph Lauren, gentleman. Bijuteria este evaluată undeva la 40 de milioane de euro și face să tresalte de bucurie orice iubitor al designului italian și al seriei Batman.

bun

Bugatti 57SC Atlantic Coupé

Tifosii designului italian au avut motive de bucurie, pentru că la categoria prototipuri și concepte, marea câștigătoare a fost pentru al doilea an consecutiv superba Alfa Romeo Disco Volante făcută de Touring Superleggera. Conceptul este un omagiu adus modelului Alfa Romeo 1900 C52 desenat și fabricat în 1952 de același vestit atelier de design italian. Doritorii pot comanda un exemplar pentru doar 100.000 de euro. Mașina este o chintesență de design italian contemporan, liniile fiind dulci, volumele rotunde și fluide, ca o picătură de apă. Am putea da și detalii tehnice, legate de motor și șasiu, dar aceste lucruri sunt secundare când te afli în prezența unei mașini de o asemenea frumusețe. Singurele cuvinte pe care un om normal le poate rosti sunt: Bella, ti amo!

bun3

Alfa Romeo Disco Volante by Touring Superleggera

Tot la categoria prototipuri și concepte e de salutat prima colaborare între BMW și studioul Italian de design Pininfarina, întâlnire care a născut conceptul Gran Lusso Coupé. Când agresivitatea și sportivitatea germană întâlnesc bagheta magică a rafinamentului și a flerului designului italian, rezultatul nu poate fi decât un concept-sărbătoare. E un fel de Oktoberfest italian style, la care toată lumea e îmbrăcată impecabil și bea Peroni Nastro Azzuro la 0,33.

louso

BMW Gran Lusso Coupé by Pininfarina

Posted in | Tagged , , , , | 1 Response

Cine este cel mai bun fotograf român?

By on May 31, 2013

Cosmin Bumbuț este unul din granzii fotografiei din România, poate cel mai în măsură să facă selecția finală a fotografilor de la Romanian Design Week inspired by Peroni. Este un fotograf din garda veche, care a lăsat urme adânci în industria românească de fashion și de advertising.

_MG_0599

Peroni Nastro Azzurro: La ce lucrezi în ultima vreme? Nu te-am mai văzut prin reviste de ceva timp…

Cosmin Bumbuț: Fac cărți cu fotografiile mele. Am învățat programe de digital publishing și îmi transform cărțile mele de imagini în e-books pentru iTunes și Amazon. Asta nu înseamnă pdf-uri, ci multimedia touch – pe iPad poți avea sunet, film, imagine. Vreau, de exemplu să pun sunetul străzii din Havana, în albumul meu de imagini din Cuba. Se vând foarte bine revistele de fotografii – eu sunt abonat la British General Photography și e o revistă cum n-am mai văzut. Totul e în mișcare acolo și e interactiv. Întreaga industrie fotografică se duce înspre mișcare și înspre interactivitate.

Peroni Nastro Azzurro: Ce te împinge să-ți cauți independența financiară pe alte piețe?

Bumbuț: Am făcut prea mult advertising și fashion. După 15 ani, am simțit că nu rămâne mare lucru după mine. De exemplu, nu am revistele Elle din 1999 sau 2000 sau Tabu sau Cosmo în care am avut eu editoriale și nici nu am de unde să le obțin. Trebuie să fac ceva să pun laolaltă tot ce e important pentru mine.

Peroni Nastro Azzurro: Cum ai obținut selecția finală de la RDW?

Bumbuț: Mi-a fost propusă o listă de vreo 30 de fotografi, am mai propus și eu vreo câțiva și am procedat prin eliminare. M-am uitat pe poze vreo săptămână după care am pus toate jpegurile rămase într-o găleată și am început să elimin ce nu-mi place, exact cum procedez și când fac selecțiile mele. Am avut multe surprize plăcute, ca de exemplu fotografia de arhitectură care am descoperit că îmi place foarte mult. La RDW au fost opt domenii, dar a fost extrem de greu să găsesc fotografie pentru fiecare. Am găsit fotografi pentru design de obiect, arhitectură, fashion și design interior.

Peroni Nastro Azzurro: Ce e special la Cuba? Te duci an de an și nu te mai saturi…

Bumbuț: Îmi plac oamenii de acolo și atmosfera e una pe care nu o poți găsi nicăieri altundeva. Prima oară am ajuns din întâmplare, pentru că un prieten găsise un bilet de avion atât de ieftin încât l-am luat. A fost fabulos. În total am mers de cinci ori și plănuiesc să merg și anul ăsta. Am făcut acolo albume de imagini și workshopuri de fotografie. Din păcate, Cuba nu primește emigranți, că m-aș muta acolo. Am prieteni extreme de buni cubanaezi, oameni frumoși, puri și inocenți, neîntinați financiar și foarte curioși. Cubanezii vorbesc frumos și simți cum nu vor nimic de la tine decât să vorbească și să schimbe informații. La un moment dat îmi venise ideea să mă fac fotograf în Cuba…

Cuba continua 2009

Cuba continua 2009 © Cosmin Bumbut

Cuba continua 2010

Cuba continua 2010 © Cosmin Bumbut

Peroni Nastro Azzurro: În ultimii 10 ani s-a democratizat tehnica fotografică. Talentul fotografic urmează aceeași curbă?

Bumbuț: Numărul de fotografi talentați care apar a rămas același ca în epoca filmului: cam unul pe an. Acum însă e mult mai greu să îi descoperi pentru că „zgomotul” produs de ceilalți e foarte mare. Mi-a povestit un prieten o anecdotă reală cu un specialist în fotografie care îl vede pe stradă pe un tip cu un aparat foarte mare care făcea poze. Tipul a încercat să-i spună că nu ține bine aparatul, la care fotograful s-a răstit la el: “Tu știi cine sunt eu? Sunt cel mai bun fotograf român! Am 40.000 de like-uri la pagina de facebook!” Așa e în viață: când îți iei un pian, ești simplu posesor de pian, pe când dacă îți iei aparat foto te numești fotograf.

Posted in | Tagged , , , , | Leave a response

Next »